1 Samuel 20
1 David a fugit din Naiot – din Rama – și a venit la Ionatan, pe care l-a întrebat: „Ce am făcut? Care este păcatul meu și cu ce am greșit împotriva tatălui tău care caută să mă omoare?”
2 Ionatan i-a răspuns: „În niciun caz nu se va întâmpla așa! Nu vei muri! Tatăl meu nu face niciun lucru – indiferent că este mare sau mic – fără să îmi vorbească despre el. De ce mi-ar ascunde tatăl meu tocmai această intenție a lui? Nu poate fi adevărat.”
3 Dar David a jurat din nou, zicând: „Este o certitudine faptul că tatăl tău a auzit că sunt apreciat de tine; și s-a gândit: «Să nu știe Ionatan acest lucru; pentru că s-ar întrista.» Dar cât este de adevărat că Iahve este viu și că sufletul tău este viu, te asigur că între mine și moarte nu mai este decât un pas!”
4 Ionatan i-a spus lui David: „Voi face pentru tine tot ce dorești!”
5 David i-a zis: „Mâine va fi lună nouă; și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Dar permite-mi să plec și să mă ascund în câmp, până în seara zilei a treia.
6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să îi spui: «David m-a rugat să îi permit să meargă până la Betleem – orașul în care s-a născut – pentru că acolo va fi adus sacrificiul anual pentru tot clanul de care aparține el.»
7 Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Dar dacă i se va declanșa mânia, să știi că a decis să îmi facă rău.
8 Iar tu manifestă bunătate față de slujitorul tău; pentru că ai făcut cu el un legământ înaintea lui Iahve. Dacă există vreun păcat în mine, omoară-mă tu personal! De ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?”
9 Ionatan i-a zis: „Niciodată! Dacă aș fi știut că tatăl meu a decis să îți facă rău, oare nu ți-aș fi spus?”
10 David l-a întrebat pe Ionatan: „Cine mă va anunța dacă tatăl tău îți va răspunde cu duritate?”
11 Ionatan i-a răspuns: „Vino să mergem în câmp.” Au ieșit amândoi în câmp;
12 și acolo, Ionatan i-a spus lui David: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – este martor că voi spiona pe tatăl meu mâine și poimâine aproximativ pe la această oră. Dacă are gânduri bune pentru tine, te voi anunța.
13 Iahve să se comporte cu Ionatan cu toată duritatea, dacă tatăl meu va dori să îți facă rău iar eu nu îți voi desecretiza acest lucru și nu te voi lăsa să pleci ca să îți protejezi viața. Iahve să fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu.
14 Dacă voi mai trăi, să demonstrezi față de mine un comportament ca al lui Dumnezeu, astfel încât să nu fiu omorât;
15 și să nu îți îndepărtezi niciodată bunăvoința față de urmașii mei, atunci când Iahve va șterge de pe pământ pe fiecare dintre dușmanii lui David!”
16 Acestea au fost cuvintele pe care le-a spus Ionatan când a ratificat un legământ cu familia lui David, spunând: „Iahve să pedepsească pe dușmanii lui David!”
17 Ionatan l-a pus pe David să își reafirme jurământul făcut în baza dragostei pe care o manifesta pentru el; pentru că Ionatan îl iubea ca pe sufletul lui.
18 Apoi i-a zis: „Mâine este lună nouă; și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol.
19 Poimâine să pleci repede de aici; să te duci la locul în care te-ai ascuns prima dată și să aștepți lângă stânca Ezel.
20 Eu voi trimite trei săgeți spre ea, exact ca atunci când aș trage la țintă.
21 Apoi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgețile. Dacă îi voi spune: «Vezi că săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le la mine!», atunci să vii; pentru că, îți jur pe Iahve care este viu, că acesta va fi semnul care îți va spune că ești acceptat și că nu există niciun pericol pentru tine.
22 Dar dacă îi voi spune băiatului: «Vezi că săgețile sunt dincolo de tine», să pleci; pentru că Iahve te trimite.
23 Iar referitor la ce am vorbit noi, Iahve este martor între mine și tine pentru totdeauna!”
24 David s-a ascuns în câmp. Atunci când a început (să apară) luna nouă, regele a stat la masă, ca să mănânce.
25 El s-a așezat pe locul lui obișnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în fața lui și pe Abner lângă el. Dar locul lui David era gol.
26 Saul nu a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își zicea: „El nu este sincer; cu certitudine, David îmi ascunde ceva!”
27 În următoarea zi – a doua de la luna nouă – locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul lui numit Ionatan: „De ce nu a venit fiul lui Ișai nici ieri și nici astăzi la masă?”
28 Ionatan i-a răspuns: „David mi-a cerut să îi permit să se ducă la Betleem.
29 El mi-a spus: «Te rog să îmi permiți să merg acasă. Clanul nostru va aduce un sacrificiu în oraș; iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Te rog să fii bun cu mine și permite-mi să merg să îmi văd frații!» Din această cauză nu a venit la masa regelui.”
30 Saul s-a mâniat foarte rău împotriva lui Ionatan; și i-a spus: „Ești (ca) un copil nelegitim care se revoltă împotriva mea! Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai – fapt care înseamnă o rușine a ta și a mamei tale care te-a născut?
31 Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți avea liniște! Trimite pe cineva și adu-l la mine; pentru că trebuie să moară!”
32 Dar Ionatan i-a răspuns tatălui lui numit Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?”
33 Atunci Saul a aruncat lancea spre el, ca să îl lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl lui intenționa să îl omoare pe David.
34 S-a ridicat de la masă foarte supărat; și în acea zi – a doua a lunii noi – nu a mâncat nimic; pentru că era întristat din cauza lui David și pentru că tatăl lui îl umilise.
35 În următoarea dimineață, Ionatan s-a dus în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiat.
36 Ionatan i-a spus băiatului: „Aleargă să găsești săgețile pe care le-am tras.” Băiatul a alergat; iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.
37 Când băiatul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, el i-a strigat: „Nu-i așa că săgeata e dincolo de tine?”
38 Ionatan a strigat apoi după el: „Repede! Grăbește-te! Nu te opri!” Băiatul a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui.
39 El nu înțelegea nimic; ci doar Ionatan și David știau ce semnificație aveau acele cuvinte.
40 Ionatan i-a dat băiatului armele lui și i-a spus: „Du-te și du-le în oraș!”
41 După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu fața spre pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat și au plâns împreună; dar David a plâns mai mult.
42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi liniștit! Să se întâmple așa cum am jurat amândoi în numele lui Iahve, când am zis: «Iahve să fie (martor) între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna!»” Apoi David s-a ridicat și a plecat; iar Ionatan s-a întors în oraș.